Concertgebouw Amsterdam-Mariss Jansons-Johannes Moser-Sostakovich-Beethoven-Palace Hall-20.09

Breakfast with Sostakovich & Beethoven, delivered by Concertgebouw and Jansons
Palace Grand Hall
Series "Great Orchestras"
Shostakovich – Concerto no. 1 for cello and orchestra in E flat Major op. 107
Beethoven – Symphony no. 3 "Eroica" in E flat Major op. 55
......Concertgebouw was the highlight of the Festival. Everybody talked about them and wanted to listen to them. Gramophone Magazine listed them as the best orchestra in the world. They tour everywhere. I listened to them performing at the Proms in London this year and I was impressed. I was and still am very proud that the concert master of this magnificent orchestra is a Romanian and his name is Liviu Prunariu.
......There were two concerts scheduled. First one on September 19th at 7:30pm (and I could go. the program was: Weber – "Oberon" overture, Haydn – Symphony no. 100 in G Major and Dvorak – Symphony no. 8 in G Major op. 88) and the second one on September 20th at 11am, with the program mentioned above.
......It was that concert that makes you wonder if it was real. I listened to the Royal Philharmonic Orchestra with Saint-Saens, Lalo and Ravel and I said "wow". I listened to Radio France Orchestra with Tchaikovsky and Stravinsky, "even better", then Brits again (Philharmonia) under Vladimir Ashkenazy with Sostakovich and it was a dream. And now, Concertgebouw Amsterdam under Mariss jansons. Unreal, unbelievable and still they were there, in front of me. Since the beginning I could feel like detaching from the ground, spiritually lifted by music only. The softness, roundness not only of particular sounds but of the orchestra as a whole was spectacular. There was no sound misplaced, everything was very well taken care of.
......What amazed me was that nobody seemed to have dificulties in rendering the proper sound. it was something natural, something they do every day. This is how well trained they are.
......Mariss Jansons led them through the difficult, beautiful and sad concert of Sostakovich, skilfully supporting the voice of the cello. What I heard was a lament, a deep sorrow that has to come out for the soul to find it's peace.
......Beethoven's 7th Symphony brought new feelings, goosebumps every minute, 100% attention to the sound. If anybody complanis about the acoustics of the Palace Hall, let me tell him/her it's not the acoustics but the orchestra. It was pure magic. They are for sure among the best. I had the same opinion about Berlin Philharmonic Orchestra, which I listened to twince, with Barenboim and Rattle conducting. It's hard to compare or try to find the weak points. They're both good and they can prove it at any time.
......Two encores rewarded the audience who appaluded ceaselessly.
......Concertgebouw left, but Mariss Jansons returns this week (if he ever left) to conduct Bayerichen Rundfunks Symphonic Orchestra. As if he didn't know the program, when giving him the "Cultural Merit" (that medal that many artists received during the Festival), the Director of the Festival, Mr Holender, made Mr Jansons promise he'll return soon. How soon? In 5 days :).
......Mariss Jansons ranks among the most outstanding podium personalities of our time. His orchestral accomplishments are not only recognized world-wide by his vigorous concert and touring activities along with television and radio broadcasts but also documented on a sizable number of recordings.Mariss Jansons has been Chief Conductor of the Symphonieorchester des Bayerischen Rundfunks and the Bavarian Radio Chorus since the 2003/2004 concert season, following Eugen Jochum, Rafael Kubelík, Sir Colin Davis and Lorin Maazel as the fifth Chief Conductor of these two renowned Bavarian Broadcasting ensembles. In 2004 Mariss Jansons additionally assumed the position of Chief Conductor of the Koninklijk Concertgebouworkest in Amsterdam.
......Born in 1943 in the Latvian capital of Riga, he grew up in the Soviet Union as the son of conductor Arvid Jansons, studying violin, viola and piano and completing his musical education in conducting with high honors at the Leningrad Conservatory. Further studies followed with Hans Swarovsky in Vienna and Herbert von Karajan in Salzburg. In 1971 Mariss Jansons won the Conducting Competition sponsored by the Karajan Foundation in Berlin. His work was also significantly influenced by the legendary Russian conductor Yevgeny Mravinsky, who engaged Mariss Jansons as his assistant at the Leningrad Philharmonic in 1972. Over the succeeding years, Mariss Jansons remained closely linked with this orchestra, today’s St. Petersburg Philharmonic, as a regular conductor until 1999 as well as conducting the orchestra during that period on tours throughout the world.
......From 1979 to 2000, Mariss Jansons set standards as Chief Conductor of the Oslo Philharmonic, which he shaped into an international top orchestra. Besides this, he was Principal Guest Conductor of the London Philharmonic Orchestra (1992-1997) and Music Director of the Pittsburgh Symphony Orchestra (1997-2004).
......On January 1, 2006, Mariss Jansons first conducted the Vienna Philharmonic’s tradition-rich New Year’s Concert, which was telecast by 60 stations on every continent and seen by more than fifty million televiewers.
......German-born cellist Johannes Moser came to international attention in 2002 when he won the 12th Tchaikovsky Competition and was awarded the Special Prize for his interpretation of the Rococo Variations. Since then Johannes has performed with many of the highest level orchestras in Europe and throughout the world. Highlights include performances with the Chicago Symphony under Pierre Boulez, Bavarian Radio Symphony Orchestra under Riccardo Muti, and the London Symphony Orchestra under Valery Gergiev.
......His most recent success came in 2007 with the Cleveland Orchestra under Franz Welser-Möst at the Blossom Festival, where the Cleveland Plain Dealer described Johannes as having "played with agile brilliance and vast expressive character."In the coming season, Johannes continues with a busy recital schedule and performances with the Tonhalle Orchestra, Malmo Symphony Orchestra, Bergen Philharmonic Orchestra, and the New York Philharmonic.
......International highlights of Johannes’ previous seasons include appearances with the Los Angeles Philharmonic, New York Philharmonic, Vancouver Symphony, Colorado Symphony, Munich Philharmonic, Deutsche Symphony Orchestra, SWR Stuttgart, Bayerische Rundfunk Orchestra, Bamberg Symphony Orchestra, Radio Symphony Orchestra of Saarbrücken and a tour of Italy with Riccardo Muti and the Cherubini Orchestra.He has also performed at many festivals including the Verbier Festival, Schleswig-Hostein Festival, Kissinger Summer Festival, Gstaad Festival, and the Rheingau Music Festival.
......Born in Munich in 1979, Johannes began studying the cello at the age of 8 and became a student of Professor David Geringas in 1997. He won first prize in the 2000 Davidoff Competition in Riga and the 2001 Mendelssohn competition in Berlin.His first recital disc was released by Hänssler Classics in summer 2006 with sonatas by Shostakovich, Weinberg and Boris Tchaikovsky and was awarded the ECHO Klassik 2007 award for Young Artist (cello). A second disc, Brahms and his Contemporaries Vol. 1, features sonatas by Brahms, Fuchs and Zemlinsky and was released in summer 2007.
Palace Hall - outside
Mariss Jansons and Johannes Moser

Mariss Jansons, Ioan Holender (the Director of the Festival) and Mr Paleologu (the Minister of Culture)

For you, Mr Jansons. Thanks for the beautiful moments!

......Listen to Concertgebouw conducted by Jansons playing Igor Stravinsky's Petrushka (compelet ballet, 1947 version) - Osaka/Japan - 2004

This is an interview with Johannes Moser by Monica Bojin published in Cotidianul.
Violoncelistul Johannes Moser: „Când studiez, sunt ca un detectiv“
.....Violoncelistul Johannes Moser, care a interpretat Şostakovici duminică, la Sala Palatului, îşi justifică alegerea programului prin apropierea dintre compozitor şi profesorul său, Mstislav Rostropovici. Moser mărturiseşte că ascultă jazz, pop şi muzică electronică şi că studiază ca un detectiv care caută indicii.
...Aţi ales să cântaţi primul concert pentru violoncel de Şostakovici. Care este locul lui în repertoriul dvs în termeni de „îmi place“, „îl consider o provocare“, „îl cânt cât de des pot“, „îl cânt doar pentru că fiecare violoncelist care se respectă o face“?
......Oh, am de unde alege dintre toate aceste variante! Culmea e că nici una nu se potriveşte, ci explicaţia este că profesorul meu i-a fost elev lui Rostropovici, de unde şi legătura foarte strânsă cu Şostakovici. Cred că secolul XX a fost mult mai aventuros decât ne-am putea da seama din acest concert, muzica lui Şostakovici este mult mai accesibilă, mai uşor de înţeles într-un fel decât cea a lui Elliott Carter sau a lui Pierre Boulez. Însă e foarte plăcut să cânţi o piesă de secol XX atât de plină de emoţie de tip romantic. Eu, unul, consider că Şostakovici aparţine mai mult perioadei romantismului.
....Cine vrea să devină muzician studiază mult. Dvs, ca violoncelist profesionist, găsiţi bucurie în a exersa? Este de fapt studiul sinonim cu interpretatul?
......Mie îmi place foarte mult să studiez. Pentru mine, asta nu înseamnă doar a-ţi mişca degetele deasupra coardelor, ci a înţelege mai bine piesa respectivă, structura ei, ce poţi face din ea, care au fost intenţiile compozitorului. Am sentimentul că sunt un detectiv când studiez. Caut şi găsesc indicii pentru rezolvarea misterului.
....Şi aveţi ajutoare? Există vreun Watson alături de dvs în acest proces? Cărţi despre piese, înregistrări cu diverşi violoncelişti, să spunem?
......Nu, de fapt am încetat să mai ascult imprimări pentru că mă împiedică să-mi menţin propria idee asupra lucrării. Toţi interpreţii au idei grozave, dar sunt ideile lor! Citesc însă biografii, sunt un mare fan... dacă vreau să aflu ceva despre un anume compozitor, nu citesc doar biografia lui, ci şi a altor muzicieni în legătură cu el. De exemplu, am vrut să cunosc mai multe despre Richard Strauss, deci, fireşte, am citit biografiile lui Gustav şi Alma Mahler – ba chiar şi a lui Franz Kafka, un contemporan al său. Aşa afli multe despre o felie de viaţă, de istorie. Revenind la studiu, obişnuiesc să mă înregistrez şi apoi să mă ascult ca să-mi dau seama la ce mai am de lucrat. Imprimarea este şi video, ca nu cumva să mă strâmb sau să fac mişcări ciudate în timp ce cânt. Mai obişnuiesc să cânt pentru prieteni şi să-i întreb cum li s-a părut. Cel mai interesant este să cânţi în faţa unor oameni care nu cunosc deloc muzica, pentru că ei reflectă şi publicul din sala de concert: majoritatea nu sunt profesionişti, ci persoane cărora le place pur şi simplu muzica. De aceea mi se pare important să cunosc părerea lor.
....În afara muzicii clasice mai cântaţi şi altceva? Jazz, poate muzică tradiţională germană?
......Da, chiar acum mă ocup de muzică electronică şi folosesc un violoncel electric pe care l-am conectat la computer şi încerc să găsesc noi sunete, noi moduri de exprimare. Am încercat să cânt şi jazz, dar am recunoscut că trebuie să fii un savant într-ale muzicii ca să poţi face jazz. Aici sunt realmente un începător... Afirm însă că muzica nu înseamnă doar muzica clasică: muzica pe care o ascult eu este jazz, pop, muzică electronică – nu neapărat genuri dansante precum house, ci mai avangardistă.
....Sunteţi şi profesor şi aţi predat unor copii destul de mici. De ce este atât de importantă muzica pentru copii, de ce credeţi că le place atât de mult?
......În primul rând, consider pedagogia o investiţie; media de vârstă a publicului creşte din ce în ce mai mult, în ultimii 30 de ani mi se pare că muzica a cam lipsit din educaţia copiilor, mai ales de când cele mai multe mame au serviciu, deci nu se mai pot ocupa de copii lor şi sub acest aspect: să le arate ce este muzica, să le pună muzică. Cred deci că misiunea noastră, a interpreţilor, este să umplem acest gol prin astfel de cursuri. De ce le place copiilor muzica? Eu cred că ei trec dincolo de acest stadiu: „muzica este antrenantă, simpatică, plăcută la ureche“. Îşi dau seama că muzica face mult mai mult: îţi angajează emoţiile, dar îţi îmbogăţeşte şi intelectul. Iar asta e un lucru nou pentru ei. Descoperă că muzica clasică înseamnă mai mult decât „e duminică dimineaţă, ne luăm micul dejun şi în timpul acesta avem radioul deschis“. Eu asta încerc să le arăt atunci când merg prin şcoli: că muzica este mai importantă decât atât.
....Dacă cineva ar veni la dvs şi v-ar spune: aş vrea să ascult muzică clasică, dar nu ştiu cu ce să încep, ce i-aţi răspunde?
......Cred că aş recomanda o combinaţie între Bach, Schumann şi Lutoslawski; mi se pare că aceşti compozitori au cele trei calităţi pe care le consider esenţiale: structură, emoţie, legătură puternică şi neîntreruptă cu fiinţa umană. Le-aş spune deci să înceapă cu asta, apoi să treacă la Gustav Mahler, care şi el provoacă mereu o emoţie intensă. Cred că, indiferent de cultura ta muzicală în termeni muzicologici, critici, etc., tot poţi înţelege foarte bine muzica prin sentiment, prin trăiri. După aceea poţi, desigur, să descoperi că muzica nu înseamnă doar emoţie, ci şi structură, dar asta vine mai târziu, e al doilea pas. Deci, ca să atragi pe cineva în a asculta muzică clasică, consider că trebuie început prin a-i arăta că muzica este emoţie.

Free Blog Counter
Poker Blog

No comments:

Post a Comment